Nu am simțit nevoia să scriu o bună bucată de vreme. A fost o vară tare frumoasă care-a trecut repede prin locuri vechi și noi, cu prieteni și momente ce te marchează pe viață. Am păstrat cu sfințenie scoicile zilelor  noastre, culese împreună dar păstrate doar de mine. Le prețuiesc așa cum prețuiești liniștea sufletească atât de rară în zilele noastre. Mi-am regăsit după muult timp ancora. Savurez liniștea și singurătatea și confortul pe care ți-l conferă împăcarea cu sine.  Cum știe el, timpul să le vindece pe toate ! Și cum nu știm noi să așteptăm în liniște și pace momentul acesta ! Poate și pentru că ne e teamă, cumplit de teamă că nu va mai veni niciodată. De venit, vine, negreșit. Însă nu ne va găsi la fel ! Niciodată nu va mai fi la fel !
Asta nu înseamnă neapărat că trebuie să fie rău. Poți găsi bucurii în cele mai neașteptate feluri !
Am ancorat ! Și e liniște și bine !
Acum mă alint.
Pentru că, dacă n-o fac eu, n-o face nimeni !
Toți merităm să fim alintați, nu numai să alintăm...
Mi-a fost dor de voi !

Ema