ZEITE

                            Cu cine credeți că m-a prins noaptea trecută, viața ?

                            Cu Alice Năstase și Simona Catrina. Nu, nu visez și nici nu fabulez. Vă vine să credeți ca le-am sărutat și le-am îmbrățișat ? Poate că nu ! Dacă nici mie nu-mi vine să cred ! Doamne cum sunt femeile acestea două ! De mulți ani le admir, le citesc și răscitesc dar nu mă satur de ele nicicum. Acum le-am cunoscut și sunt copleșită.Sunt mai mult decât fericită că am avut șansa, nesperată la un moment dat, să le întâlnesc. Mă puteți invidia în voie ! Aveți și de ce !  Am atins zeițele și ele mi-au zâmbit !
M-au cucerit prin naturalețea lor și m-au strivit cu bunătatea  lor. Gesturi, priviri senine și o stare de bine m-au încălzit într-o atmosferă din care cu greu m-am desprins. Le-am purtat în gând mult timp după ce ne-am despărțit. Paul e ca un vis frumos iar Iza, un înger de fetiță ! Oameni frumoși și binecuvântați, vă mulțumesc pentru clipele minunate petrecute împreună.

MI-E DOR

             Mi-e dor de capăt de Mamaia, aproape de Năvodari sau de Olimp cu golfuleț și dig luminat magic într-o noapte de marți spre miercuri.
              Cred că mi-e dor de vară, de fapt !
              Dar mă mulțumesc cu primăvara care a venit !!!!

NU SE PUPĂ

5 ZILE

Plec câteva zile în Spania, la cules de căpșune congelate și gânduri mai bune !

Îmi iau și copiii să-mi țină coșul (de cumpărături) ca să-i obișnuiesc cu munca de mari. Nu știu încă ce să le spun exact : să vorbim românește, sau nu ! Ne orientăm la fața locului, mai bine. Dacă vedem figuri oripilate la auzul dulcelui grai românesc înseamnă că iar a făcut-o lată vreun confrate. Și vorbim italiană ! Ha, ha, ha ...  Cum ne-o fi norocul !

Și culmea ironiei, spaniolii mai vor să ne consulte și în alte probleme ... 

Au înnebunit de tot cred ! Poate din cauză de iarnă care nu se mai termină nici la ei. Dar vă spun mai multe la întoarcere.  Dacă nu cumva ne fascinează prea tare Madridul și atunci vă relatez de la fața locului. Glumeam.

Vă povestesc oricum ! Nu scăpați de mine, așa ușor ...

SE TRAGE

                           Există o specie aparte de oameni de care fug ca de dracu. Dar conform principiului vaselor comunicante, de ce ți-e frică, nu scapi ! Degeaba întorci capul și te faci că nu există. Unde te duci, unde te sucești, dai de ei. Se bagă în seamă oricum. În special dacă nu-i treaba lor și în general fără să le ceară cineva părerea cu subiect și predicat. Ei sunt acești Dumnezei ai părerilor necerute. Așadar și prin urmare fac ce fac sau ce nu fac și dau peste câte un falnic exponent al speciei sus amintite mai des decât ar fi normal admis. Când mi-e lumea mai dragă și zic și eu ca tot omul să șed la o gură de aer proaspăt spre liniștitoare ozonare, mă izbește în moalele văzului fix ce nu-și dorește căprioara când bea apă rece de izvor. Și anume un nene cu ceva în mână și ceva pe cap. Nu și în cap.

Dacă m-aș enerva cu adevărat aș propune cuiva, să aibă în puii mei, o inițiativă legislativă în sensul schimbării imnului național de stat "deșteaptă-te române", că tot ne-a dispărut orice urmă că ne vom deștepta vreodată. Propunerea mea ar fi "pușca și cureaua lată". E deja o piesă consacrată și adoptată de majoritatea pseudo-purtătorilor de pușcă. Lista cu propuneri rămâne deschisă până la ivirea unor evidențe aducătoare de noutăți în materie de specimene asemănătoare prin apucături.

Dar nu mă enervez decât de formă, pe fond problema se lăfăie prin alt bordei, cu alt obicei. Fi-e la ei acolo dar totuși ...

Săraca de ea ! Întotdeauna există una, din păcate, care se sacrifică ...

UNDE-I ?

                              

                 Unde-i incalzirea globala cand ai nevoie de ea ?
Se intreba pe buna dreptate un nene. Daca stie cineva sa-mi zica si mie ca vreau si eu putina, nu prea multa ca sa strice doar atat cat sa ne amagim frumos ca a venit primavara. Pana si natura a ajuns sa ne imite, daca tot s-antors lumea cu susu-n jos, ea de ce n-ar face-o ?  Chiar asa ! Nici nu mai imi pasa, ca-n bancul ala cu rudotel. Eu m-am hotarat.  Sa ninga daca vrea pana-n mai, dar totusi nu mai departe. Am si eu limitele mele ... cred.

IUBESTE-TE FEMEIE !

                                             

                                                                            Dar din dar se face raiul. Cum le-am primit asa vreau sa le daruiesc mai departe tuturor femeilor pe care le cunosc, pe care nu le cunosc dar mi-as dori si celor pe care le voi cunoaste de-a lungul vietii mele. Dragele mele, la multi ani, sa fim iubite ! Pentru mama, Ilinca,  Klodi, Luminita, Zeta, Elena, Mioara, Roxana, Mirela, Cristina, Liliana, Miruna, Adriana, Nadia, Aurora, Coca, Loredana,  Olivia, Tanta, Ileana, Alexandra, Rebeca, Maria, Diana, Sorina, Dancutza, Nnovaleea, Indiscreta, Dana, Nanoukkk,  Doina,  Gina, Mihaela, Amalia,  Luana, Catinca, Smaranda, Gabi, Margarita, Ana, Irina, Carmen, Magda, Simona, Alice, Oana, Klara,  Gabrielle, Dyrstey, Monica, Anca, Natalia, Angela, Alina, pentru voi, toate celelalte, cu mult drag  !

             Nu lasa singuratatea sa te cuprinda, s-ar putea uneori sa o traiesti... dar trebuie sa inveti sa te bucuri de ea.

             Nu te privi ca pe o persoana urata, grasa sau prea slaba, ceea ce conteaza cu adevarat este continutul, nu ambalajul.

             Iubeste-te mult, imagineaza-te fericita, mintea este un magnet si tot ceea ce doresti si gandesti, vei atrage ca prin farmec.

             Nu trebuie sa te simti inferioara altei femei, ea poate fi superioara in unele cazuri... dar tu vei avea virtutile tale in altele.

             Nu uita sa iubesti viata, cu zilele ei insorite, cu zilele ei innourate, cu trasnete si fulgere.

             Aceasta este viata si este facuta ca sa o traim, sa ne bucuram de ea in orice moment... in fiecare clipa...

             Femeie, cu tine vorbesc ...!

             Umple-ti sacul cu amintiri frumoase si lasa-le pe cele rele la marginea drumului... iar acum, in fata oglinzii ... zambeste ... Uita-te la frumusetea trupului tau si scoate-l in evidenta, pe urma priveste in interiorul tau :  In tine sta puterea !

             Ai de ales : Poti sa-ti mai acorzi o sansa de a fi fericita sau sa astepti, trista, ca viata ta sa se stinga.

             Sa te simti frumoasa si iubita, sau urata si cu o viata fara sens.

             Ai de ales : Sa-ti inclestezi pumnii si sa lupti pentru idealurile tale, sau sa-ti pierzi orice speranta.

             Ai de ales : Bucuria sau Tristetea.

             Fixeaza-ti teluri si lupta pentru ele, nu fii egoista si dedica o parte din timpul tau lucrurilor care te fac fericita !

             Tine minte !!!  Asa cum te simti... asa te vor vedea... ! In aceeasi masura in care iubesti ... te vor iubi ...!!!  Si inainte de orice altceva ....

              IUBESTE-TE  PE  TINE  INSUTI  !  Asa cum esti !

BABA

                

                                             A cui babă o fi azi ? E atât de frig de parcă s-antors iarna din drum, mama ei de iarnă ! Genunchiul nu pierde ocazia să-mi amintească că nu-l băgam deloc în seamă pe pârtia de schi. El dădea câte un semn, săracul ! Eu mă făceam că ninge prea frumos și-mi vedeam de treabă, iarnă după iarnă ignorându-l cu nonșalanță. Doar nu era să las copiii singuri să se distreze, nu ? Acum se răzbună. Îl ajută și babele astea codoașe, nu-i vorbă ! Dar nu-i frumos ce face. Urât din partea lui să-și aleagă momentul de făcut fițe în preajma zilei nostre. S-o fi gândit să mă saboteze, să nu pot purta tocurile de nota zece. Ce urât, dom'le ! Normal că asta face, doar e de genul masculin. Îmi vine să i-o zic p'aia cu răzbunarea arma prostului, dar mă cam codesc, din cauza unui nene alb la față care are și el ceva împotriva tocurilor mele preferate. Și se mai dă și prietenul meu. Mai mult, vrea să se împrietească cu meniscul, să-l viziteze îndeaproape așa doar să-mi facă mie în ciudă. Cică din solidaritate masculină trezită din hibernare de babe îmboșcănate cu trei cojoace.
Nici prietenii nu mai sunt ce-au fost dar nici babele. Parcă erau și ele mai trendy.
Da nu aflu eu a cui babă e azi ? Am întrebat pe câțiva suspecți dar au negat cu vehemență. N-ar recunoaște nici bătuți cred, după felul rapid în care și-au luat la revedere !
Am rămas cu genunchiul ăsta care tace ca mutu. Urât caracter are. Nu seamănă cu stăpâna deloc.
                              

Ea era !

                                    Pe unde merg plutește în aer. Mă urmărește peste tot sau doar îl regăsesc pretutindeni ? Mă face să zâmbesc fără motiv anume.
Cred că am descoperit cine-i responsabilul. Chiar și-n mașină era insinuat, credeam eu. Până am gasit un fir de zambilă rătăcit printre corespondență, sub banchetă. 

GATA 21

Flacăra olimpică s-a stins. V-a lua drumul Rusiei.
Adio, dar vei rămâne cel mai frumos eveniment sportiv pe care l-am văzut până acum.

Cine împarte, parte-și face ! Canada are cele mai multe medalii la recent încheiatele JO.
Ce-i frumos nu ține mult ! Mulți au venit, puțini au câștigat !
Bomba sexy a schiului american declara la sosire că vrea cinci medalii de aur. Nemulțumitului i se lasă doar o singură medalie de aur. Restul e la alegere dar nu și la discreție.
Nemțoaicele au făcut legea în schiul alpin. Prietene, prietene dar medaliile sunt pe bani. Mulți. Gloria e bonus.
Rușii doar trei medalii de aur la biathlon echipe, blockstart si schi fond.
Restul e istorie de-acuma !

Urmează cea de-a douăzecișidoua ediție a Jocurilor Olimpice.
Soci ești atât de aproape !
Riviera Mării Negre ne așteaptă în toată splendoarea. Până în 2014 sper să fie gata autostrada ce ne leagă de viitoarea gazdă a JO. De ce n-ar fi ? Doar n-o facem noi !

Dar până atunci avem Mondialele.

PS
Frunza de arțar a adunat cei mai mulți voluntari ever. Voluntari ce au fost declarați eroi naționali !
Mândri și generoși canadienii ăștia !
Frumoasă nație !

MĂRȚIȘOARE

                                              Nici nu mai pot să mă bucur de mărțișoare, măcar. Șefa mea directă, adică fiica mea a reușit să-mi elimine și ultima tresărire de bucurie în fața vreunui mărțișor. Timp de o săptămănă m-a amenințat zilnic cu operațiunea mărțișorul. Sub teroarea instalată prematur a trebuit să mă supun indicațiilor șefei de a cerceta oferta de piață cu maximă seriozitate. Cine mai crede că gestul conteaza, n-a cunoscut-o pe șefa noastră. Binențeles că nu se poate orice, oricum, oricând ! Cum ar fi posibilă o asemenea impolitețe să oferi doamnei de engleză același fel de mărțișor cu cel al doamnei de desen ? Ar fi impardonabil. Nici măcar de culori diferite nu se acceptă.
Nu vrea să știe nimeni cât de lungă e lista de doamne, domnișoare (care se deosebesc fundamental de doamne, prin faptul că trebuie ales ceva trendy pentru dânsele, daaa...) colege, prietene, bff, verișoare, fine și finuțe și lista continuă pană când nervii se vor atrofia și voi cădea lată sau lungă, totuna. Am încercat anemic să intervin și eu cu o remarcă referitoare la flori. A urmat ceva de genul : binențeles că trebuiesc și flori, nu numai flori. Am omis să-mi cer scuze pentru sugestia inoportună și chiar deplasată față de axa mărțișor-floare-urmează cadou.
Singura consolare vine din partea băiatului, care duce ce-i dă mama fără să comenteze nimic. O exista și în materie de mărțișoare o lege a compensației. Care mai și funcționează pe deasupra.
Deci să concluzionez, nu mai pot cu mărțișoarele ! Pot numai cu flori ! Multe flori ! Doar flori dacă s-ar putea ! Ce păcat că nu se poate, am auzit o voce suavă din spate. Am oprit la stop. Și mă gândesc că primăvara e frumoasă și cât am așteptat-o ! Și-a venit ! Nu ? Las' că trece și ea ...
Ar mai rămâne să mă trezesc cu cineva spunându-mi : nu vrei să te duci în oraș să-ți cauți un mărțișor așa cum îți place ție ?

BOB

                                                              Cel mai rapid și cel mai bărbătesc traseu de bob din LUME a găzduit azi a doua manșe a fetelor. Nemțoaicele au avut un accident urât dar din fericire fără urmări grave. Nu au pierdut decât podiumul. Puteau să-și piardă viața.
Canada a luat aurul si argintul. SUA bronzul.
Doua fete cu veleități de rezerve au format echipa de aur a Canadei 1. Una a fost frânar în ediția precedentă a jocurilor iar cealaltă a fost înlocuită în ultimul moment, fapt de neconceput pentru ea, în acele momente.
Atunci a fost cumplit pentru amândouă. Acum scriu legenda.

                      Una din patinatoare a evoluat cu brio după ce mama sa murise cu două zile în urmă. Cam ce putea fi în sufletul său și cum a reușit să se țină pe picioare, nimeni nu va știi vreodată ...

                       Campioana olimpică L.Vonn a căzut și în slalomul uriaș după căzătura din proba precedentă. Era neagră de furie în fața propriei neputințe. Mama ei privea împietrită. Ce se mai poate spune. Pentru nimic în lume n-aș fi vrut să fiu în locul ei, în acele momente. Cred ca urăște ceața din toți rărunchi.

Combinata nordică începe cu săriturile ce au punctul de construcție la 140 m pe o umiditate de 100 %. Dar Icarii moderni n-au nicio tresărire. Cu câta nonșalanță privesc de pe bara de start ! Mai bate și vântul destul de tare. Nimeni nu s-a retras în ciuda condițiilor vitrege.

Inițial am vrut sa scriu doar despre bob, așa cam vreo ora, să mă satur, dar m-a furat peisajul gândurilor și-a ieșit altceva. Mai bine, cred ... Iar mă suspectau copiii că sunt maniacă.
Doamne, ce bine că jocurile se desfășoara în direct când e noapte la noi. Altfel nu se mai înțelegea nimeni cu mine peste zi.
Nici nu vreau să mă gândesc că se termină în curând ...

CONFIRMARE

                                                                       Mi-am luat detectorul la su'braț mânată de o zgândăreală în scop lucrativ ce nu-mi dădea pace." Instinctul meu de fată mare nu mă-nșeală " aproape niciodată, motiv pentru care se impunea o verificare tehnică anuală a flerului din dotare.

Deoarece Murphy nu-și aroga dreptul ce i se cuvine asupra orelor lucrate peste program, nimeni nu se  sesizează din oficiu că face muncă nenormată. L-aș concedia pe motiv de uzurpare a lui modus vivendi însuși. Dar fără domiciliul stabil scapă de fiecare dată în hătișul hârțoagelor numai ca să-mi facă mie zile memorabile. Ar fi singurul motiv pentru care nu l-aș ignora pe omniprezentul domn.

Ca orice revelație care se respectă, și a mea m-a lovit drept în frunte năucindu-mă cu evidența sa.
Pe modelul enervează-mă, jenează-mă dar și ridiculizează-mă văd destule scenarii mai mult sau mai puțin abstracte. După ce-mi fac o primă idee generală asupra subiectului o supun propriului test antispam. Test care nici măcar nu pot să-mi amintesc dacă mi-a dat vreodată eroare. Puteți să mă credeți pe cuvânt pentru că n-aveți ce pierde.

Pentru ultimul scenariu ce m-a intrigat, rezultatul testului antispam a fost pozitiv.
Fătărnicia se regăsea într-o cantitate peste limita admisă, chiar în fruntea listei de bucate. Nu-mi place ce mănânc dar ce să fac dacă în blogroll-ul meu este a doua dintre preferințele mele ? Nu se poate să nu fii auzit chestia asta vreodata ! Sau una din derivatele ei !

Încă o confirmare de primire
Cred că nu prea înțelege cineva, ceva, chiar dacă nu e nicio filozofie. Știe toata lumea, doar aici scriu pentru mine, în primul rând și e suficient să-nțeleg eu. Ca noi toți, dealtfel. Nimic nou sub soare.

Și am înțeles.
Mai greu decât ar fi trebuit deoarece proba evidenței era vizibilă cu ochiul liber dacă nu lăsai bunul gust relaxat...
S-ar putea să-mi ies din mână dacă nu exersez suficient.
Chiar și flerul trebuie întreținut la sală.

ÎN GURA BLOGULUI pamflet

                                                      
După un ocol prin blogosferă nu-ți mai revii cu una cu două. Se înghionteau unii cu alții de ziceai c-a băgat marfă la unități. Cât vedeai cu ochii, peste tot era ceva bun, bun care place mult de tot ! Trebuia să zic undeva mai devreme, muicăăăă a dat strechea în noi, clar ! Nu e din lipsă de calciu, cred că e lipsă de primăvară în case, în oase !  Bine, pa :

Gura blogului adevăr grăiește și chiar dacă nu se consultă gura cu tastatura ziceam că eram în gura blogului de la scara blocului.

Mircescu se pare că a fost dibuit de un diabetic închipuit dar nu se confirmă faptul că micuțul ar fi fost și abuzat din dragoste.

La colțul străzii apare calul mândru care n-avea nicio vină că era frumos și alerga-n galop și cu coama-n vânt și conștient de frumusețea lui. Păi cum să nu enerveze trecătorii mai puțin familiarizați cu așa ceva ?

Merg la vale, să mă plimb și eu ca  tot omul. Ce să vezi, ce să vezi ? În prispa casei la nenea cu mere s-au luat la harța tanti doctorița și cu tanti farmacista. Una zicea că ea e o finuța și că cealaltă trebuie să se mute la ea la farmacie. Cred ca amândoua o invidiau pe tanti de la alimentara că avea mere de la nenea.    Și nu vroia să dea pe datorie și nici cu rețeta compensată.

Prin alte părți ale locului am întâlnit și niște neni deștepți în capu' lor rău de tot, da răi, nu așa !  Am plecat repede să nu mă vadă că-s pe-acolo că mi-o luam. Nervi de primăvară aveau.

Am mângâiat urechile moi și aurii ale unui cuțu frumos și am luat-o agale spre locuri mai calde și mai omenoase unde m-au întâmpinat  cu un zâmbet inspirat de o inimă bună, niște zeițe. Dar nu din cele de bronz care stau nemișcate ca să facă ciorile ce vor pe ele.

Chiar dacă plouă pe la unii oameni, ei nu erau plouați. Asta m-a mirat puțin dar am plecat mai departe.

Și dusă am fost. M-aș fi dat cu sania da' n-aveam zăpadă. Pe câmp era aglomerație prea mare și n-am putut să fac față.

M-am întors cu spatele.

Și-am primit un șut în dos.

Acum aștept pasu'nainte.

Mai aștept puțin și plec. 

Plec din Romania că mi-a mâncat tot timpul banii.

De-ntreținere.

VA URMA în reluare sau deloc

SOARE

                      


                                      De cand n-am mai avut o zi asa frumoasa ? Cine mai stie exact, sa spuna ? Nu ma supar ... Eu prind greu si uit repede asa ca n-am motive de suparare, doar de fericire, azi, ca-i soare !

BRÂNCUȘI

                                                  
                           
                       Astăzi s-a născut Brâncuși.

                     "La multe eternități, meștere !"

FASCINATA

                          
                            Nimic nu ma linisteste mai eficient decat sportul. Mai putin practicat si foarte mult vizionat. Daca as putea m-as uita non stop. Norocul meu consta in faptul ca subiectul e practic inepuizabil. Selectez ce ma fascineaza si de aici culeg momentele speciale, fractiuni de secunda ce decid rezultatele finale.
De la start la finish se scrie o intreaga istorie pe parcursul careia personajele dau tot ce au mai bun din ele. Toti, fara exceptie, pleaca cu speranta in suflet ca poate sansa e de partea lor. Dar parcursul, in orice disciplina, e plin de surprize si provocari carora unii le fac fata cu bine, altii mai putin bine, ca si in viata de altfel.
La coborarea fetelor, anul acesta, au fost multe cazaturi. Unele chiar urate. N-o sa va spun cine a castigat si cine a cazut, ca asta gasiti peste tot. Pe mine ma intereseaza sa inteleg cum de se-ntampla sa cazi, totusi, cand esti la acest nivel de performanta?
Nu te gandesti decat sa setezi timpul tau ca fiind cel mai bun, indiferent cum. Si aici apar problemele, cred eu. Nu exista secunda asemanatoare cu a altei concurente. Inaltimea, greutatea, tehnica ta sunt unice.
 In momentul in care nu mai reusesti sa tii situatia sub control, realizezi ca esti doar un om chiar daca toti ceilalti te privesc ca pe un zeu si te strivesc fara sa vrea cu asteptarile lor. Asteptari la care te ridici sau nu. Frumusetea consta in felul in care incerci sa o faci.
Unii au clacat imediat dupa start. Altii chiar inaintea liniei de sosire. Nu pot fii toti pe primul loc, nu-i asa ? Dar si cand reusesti sa ajungi acolo in ciuda faptului ca-ti simti muschii explodand sau nu-i mai simti deloc deoarece ai trecut peste pragul suportabilitatii, cum trebuie sa fie ? Foarte putini, stiu.
Cum te educi si cum te antrenezi sa ajungi acolo e alta poveste. Poveste prea putin spusa deoarece e prea intens traita de protagonistii ei.
 Daca n-ar fi prea ocupati cu performanta, tare as vrea sa-mi spuna, de exemplu, un biatlonist care a concurat azi la pursuit, prin ce minune a reusit sa-si regleze respiratia.
Bine, mi-ar spune ca tine de tehnica. Care tehnica, gandesc, nu e de la masina ci tot de la omul, sportivul care trebuie sa-si regleze pulsul in cateva secunde, dupa kilometri buni de alergat pe traseu.
Ajungi in poligon cu inima pulsandu-ti in urechi si constient ca din lipsa oxigenului nu se iriga creierul la   parametri normali si acuratetea scade. Arunci betele simultan cu cel de langa tine si intri in pozitie de tragere. Respiri si incarci dupa care intri in apnee si tintesti. Intre cartuse trebuie sa ai cel mult doua secunde. Sunt cinci tinte. Faci zero daca lovesti toate cinci consecutiv.
Daca nu, ai tur de penalizare pentru fiecare ratare. Patru sedinte de tragere in cei 12,5 km de traseu.
Simplu, nu ?
Pentru unii.
Nici chiar pentru toti cei care participa.
Pentru mine, foarte greu de inteles, imposibi de incercat, macar.
Nu sunt maniaca. Sunt doar fascinata.
As concura cu succes la aruncarea cu privirea. Aici m-as incumeta.
La cea "din gura nu ma-ntrece nimeni" pic.
Eu nici data in care ne gasim n-o am pe cea care trebuie !

MAMA LILIANEI

                                   Mac-ul meu arata tot marti. Cat de bine ar fi fost sa fie tot ieri ! Din pacate e miercuri, o miercuri grea care ma apasa cu rautate pe umeri, pe spate, pe suflet. E frig si ploaia e cruda si nepasatoare cu noi.

Ma izbeste durerea adanca si palida de pe chipul unei prietene vechi. Ne stim de douazeci si doi de ani de pe vremea cand ii filmam fetita la gradinita, de pe vremea cand mama ei facea cele mai delicioase torturi si ea isi termina stagiul in psihiatrie. Astazi, fetita ei este studenta la medicina, ea un medic specialist apreciat si mama ei cea pedanta a plecat cu aceeasi eleganta cu care a trait, la cei drepti. Au fost zile cand ginerele sau, in marea lui bunatate si frumusete sufleteasca a intors-o din drum. Si n-a facut-o dintr-o deformatie profesionala tipica, cum am fi indreptatiti sa credem. El chiar a ingrijit-o !
Ea chiar ne indragea ! Am simtit asta de fiecare data cand aveam ocazia sa ne intalnim. Ne primea cu drag si noi simteam asta. Azi am vazut-o pentru ultima data pe mama prietenei mele si doare... totusi... n-as fi crezut ca asa...
Acum va trebui sa apara data reala. Nu prea avem incotro. E joi. E alta zi deja.

FUNNY

               Noaptea lumea nu mai doarme. Era ora doua si ceva iar pe blogosfera era activitate, nu gluma. Eu eram cu Leonard Cohen, altcineva, nu dau nume, persoana importanta, dezlega misterul lui rosu si negru.
Nici n-apucam sa citesc intr-o parte ca aparea cineva cu o postare noua in alta.
Mie si mai multora ne place lucrul vechi si bine facut ce aminteste de vremuri bune si demult inlocuite cu Lindab. Altcuiva credeam ca-i place shaorma. Dar m-am uitat mai bine si nu era ceva de mancat, era de ascultat.
Am mai rasfoit cateva bloguri, mai un comment, mai o muzica, a mai trecut o noapte peste noi.
Dimineata aveam doua nedumeriri. Una era legata de ora afisata, cealalta de shaorma.
Ora si data erau la fel. Gresite. Asteptau o postare noua sa-si revina.
Cat despre cealalta, mai era cineva care crezuse acelasi lucru ca si mine.
Very funny !

ALELUIA

              Dintre toate melodiile pamantului, ce credeti ca au ales pentru spectacolul de deschidere al JO  ?

Aleluia lui Leonard Cohen in interpretarea unei soliste al carui nume nu-l cunosc.

Stiu doar ca era in picioarele goale si purta cu dezinvoltura un costum alb cu sacou barbatesc !

Mi-am amintit acum, pe la doua din noapte, deci e deja marti 16 februarie.

Stie cineva de ce laptop-ul meu imi arata, publicat de Ema la 16:13 si in partea de sus e tot luni 15 februarie 2010  ?

Cred ca trebuie sa adorm la loc mai bine.... dar sus de tot, in colt, arata 2:09
Jur ca nu visez.