SURPRINZATOR

De cand ma stiu privesc fascinata marii sportivi, marii campioni, oameni in fata carora m-as inclina cu tot respectul cuvenit. Am discipline sportive preferate si sportivi care ma impresioneaza in mod deosebit insa fotbalul nu se numara printre preferintele mele. Ce vreti, nimeni nu-i perfect !

Totusi in urma vizionarii unui documentar despre viata unui sportiv mi-am dat seama cat de usor cadem in pacatul de-a categorisi oamenii dupa apartenenta, fie ea si sportiva.
Ca surpriza sa-mi fie completa era vorba, culmea, despre un fost mare fotbalist. Ma si gandeam prin ce ironie a sortii am ajuns sa ma uit la un fotbalist, oare cu ce-am gresit ?
Pot sa va spun si cu ce. M-am dedulcit cu o portie nesimtita de prejudecata.

Dupa retragerea sa din viata sportiva, una de succes dealtfel, fotbalistul se regaseste pe sine in teatru. Prestatiile sale actoricesti nu le-am vizionat dar faptul ca regizori consacrati au avut incredere sa-l distribuie in spectacolele lor din actuala stagiunea pariziana mi se pare nemaipomenit.

Pe masura ce imaginile mi se derulau in fata ochilor crestea in mine sentimentul de jena. O jena imensa, coplesitoare, de nedescris. Cum a putut sa-mi treaca prin cap ca acest om nu merita atentia mea deoarece este un fotbalist ? Cum am putut sa pun semnul egal intre fotbalist si ignorant, incult sau alte tampenii pe care mi-e si rusine sa le mai enumar acum.
Lovituta de gratie am primit-o admirandu-i catalogul de fotografii din seria homme-less.
Simt nevoia sa-mi cer scuze omului care se numeste ERIC CANTONA.