SE TRAGE

                           Există o specie aparte de oameni de care fug ca de dracu. Dar conform principiului vaselor comunicante, de ce ți-e frică, nu scapi ! Degeaba întorci capul și te faci că nu există. Unde te duci, unde te sucești, dai de ei. Se bagă în seamă oricum. În special dacă nu-i treaba lor și în general fără să le ceară cineva părerea cu subiect și predicat. Ei sunt acești Dumnezei ai părerilor necerute. Așadar și prin urmare fac ce fac sau ce nu fac și dau peste câte un falnic exponent al speciei sus amintite mai des decât ar fi normal admis. Când mi-e lumea mai dragă și zic și eu ca tot omul să șed la o gură de aer proaspăt spre liniștitoare ozonare, mă izbește în moalele văzului fix ce nu-și dorește căprioara când bea apă rece de izvor. Și anume un nene cu ceva în mână și ceva pe cap. Nu și în cap.

Dacă m-aș enerva cu adevărat aș propune cuiva, să aibă în puii mei, o inițiativă legislativă în sensul schimbării imnului național de stat "deșteaptă-te române", că tot ne-a dispărut orice urmă că ne vom deștepta vreodată. Propunerea mea ar fi "pușca și cureaua lată". E deja o piesă consacrată și adoptată de majoritatea pseudo-purtătorilor de pușcă. Lista cu propuneri rămâne deschisă până la ivirea unor evidențe aducătoare de noutăți în materie de specimene asemănătoare prin apucături.

Dar nu mă enervez decât de formă, pe fond problema se lăfăie prin alt bordei, cu alt obicei. Fi-e la ei acolo dar totuși ...

Săraca de ea ! Întotdeauna există una, din păcate, care se sacrifică ...