joi, 13 mai 2010

CAII

Nu sunt caii de la Madrid dar oricum sunt minunati asa salbatici cum sunt. Sau tocmai de aceea. Inutil sa va mai spun ca-i ador. Totusi.
Ii adoooor !
Un beso.

4 comentarii:

  1. Animalele si randuiala lor, o bucata de Adevar , la care nu ne mai aplecam , din mandrie considerandu-ne superiori prin mintile noastre nauce de pacate.
    Ce animale superbe, ce smerenie in clipa mortii, ce dragoste ( ma rog, unii ii spun atasament, intrucat numai oamenii cica au dragoste ...nu le voiu da dreptate...tot ce a facut Dumnezeu e dragoste, iubire, Adevar)ce remarcabile deplasari , ce frumusete!
    Am vazut candva niste cai salbatici in Delata Dunarii, cand ma apasa toate grijile unei zile si-mi amintesc de ei...sunt ca un manz!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-ai atins adancurile sufletului, caci ador caii...Imbratisari in avalansaaaa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, mă închipui adesea galopând ca ei... privind câmpiile care-mi îmbrăţişează drumul. Cred că e minunat să alergi aşa! Sălbatic.

    RăspundețiȘtergere

comentarii oprite

Lista mea de bloguri